Select Page

Raiffeisen

Aug 17, 2018

Help comes in many forms. Like prayer and thanks, it is expressed in as many ways as there are people who offer it and the moods they happen to be in.

By Monday lunchtime, enough money had been donated. By that evening half the sum again had been donated. On Tuesday and Wednesday, money continued to flow towards me. On Thursday and Friday,  the torrent started to calm. On Monday we had to start thinking about how to get the money to the hospital without losing too much in currency exchange and transfer costs. My brother and husband were not too interested in these details and I know nothing about numbers and money – if anything they scare me and given the choice, I leave them well alone.  So I called a friend who works as a banking lawyer. I was hoping that he could help me calculate what I needed to pay from which account, but he wrote a letter to my bank, Raiffeisen, explaining the situation, outlining the community support I had received and asking if they could help.  This was on Tuesday morning.  The person he wrote to replied almost immediately – could I send the invoice from the hospital and my bank account numbers so that he could look into it.  On Wednesday I got a call from an unknown number – a friendly voice speaking English (the earlier letters had been in English).  I suggested that if it was easier, we could speak in Romanian. Gladly, and she explained why she was calling: the bank could offer a better exchange rate than the one they had offered in their letter the previous day (a rate which had differed from the official national bank mid rate by only a couple of hundredths of a percent) and to apologise for the fact that the cost of the transfer to the hospital would be deducted automatically, but to reassure me that the bank would reimburse this cost.

My lawyer friend explained what had happened so that even I could understand these devilish financial matters.

It’s like you go to the local market to buy 28 kilos of potatoes and you ask for a good price. The stall holder rings up his supplier who buys potatoes directly from the farmers and asks him “what are we paying for potatoes?” “62 cents a kilo” and he turns to me and says “62 cents a kilo. That’s what we buy them for, and that’s the price I can offer you, Dóra.”
“Thank you so much!” I say.
“Where would you like them to be delivered?” asked the friendly stall holder.
“I was just going to ask that. Would you be able to deliver to Professor Kotz in Vienna?”
“No problem. My mum has a stall in Vienna. I can ask her to deliver them from her stock. There will be a small charge for delivery, but I’ll sort that out with her.  If we have a deal, the potatoes will be with Professor Kotz tomorrow morning.”

We did the deal and the next day I sent the money – my hand shaking somewhat in case I messed something up. I had after all been entrusted with such an enormous gift from the community and given all the help I needed to get it right by Raiffeisen Bank.

I would like to add that I asked the bank if I could write about this.  I don’t have a lot of experience with financial institutions, but the support they gave me (which went far beyond its not insignificant financial value) is more than I expected any institution to give to a mere mortal like me.

 

Why Raiffeisen? I checked out the Wikipedia about the history of the finance institution, and found various points of connection whit my case: https://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Wilhelm_Raiffeisen

Raiffeisen

Aug 13, 2018

Susținerea poate avea o mie de fețe. La fel ca și oamenii: fiecare cere sau aduce mulțumiri în funcție de starea sufletească de moment.
Luni spre amiază s-a adunat suma, iar spre seară deja de 1,5 ori mai mult. Marți, miercuri mai primeam în continuare, puhoiul s-a potolit doar joi, vineri. De luni am început să ne gândim, cum să gestionăm banii în așa fel, încât să pierdem mai puțin la schimbul valutar și la transferul banilor. Fratele meu și soțul nu erau prea interesați de acest aspect, eu nu mă prea pricep la bani și calcule, mai mult mă tem de ele, de aceea nici nu mă ocup cu așa ceva. Am apelat deci la ajutorul unui prieten avocat specializat pe probleme financiare. De fapt l-am rugat doar să facem un calcul, de la care bancă să schimbăm și unde să transferăm banii, dar el i-a scris o scrisoare unui director de la banca Raiffeisen. I-a expus situația, povestind de suportul primit de la o întreagă comunitate, întrebându-l dacă putem beneficia de un discount. Asta s-a întâmplat marți dimineața. Directorul ne-a răspuns prompt, și mi-a cerut să îi trimit factura de la spital, respectiv codurile IBAN ale conturilor mele. Miercuri sunt sunată de la un număr necunoscut, o voce caldă în limba engleză (corespondența s-a desfășurat în limba engleză din cauza avocatului). I-am propus să vorbim în română, dacă e mai ușor așa. S-a bucurat, apoi mi-a spus de ce mă caută: față de cursul valutar indicat în scrisoarea de răspuns (curs care se apropia la sutimi de cursul de referință al BNR), îmi poate oferi un curs mai bun, cerându-mi în același timp scuze pentru faptul că va trebui să debiteze contul cu comisioanele transferului în contul clinicii – sumă care îmi va fi ulterior returnată, dar va apărea pe cont ca și cheltuială.

Prietenul meu avocat mi-a explicat concis ce s-a întâmplat de fapt, ca să înțeleg și eu finanțele astea complicate.

E ca și cum ai ieși la piață pentru 28 de kg de cartofi, cu intenția de a obține un preț bun la cantitatea cumpărată. Vânzătorul își sună furnizorul din Miercurea Ciuc, care cumpără direct de la agricultorii locali, și îl întreabă: – Cum dați cartofii?
– 62 bani kilogramul – iar vânzătorul îmi spune: – 62 bani kilogramul. Acesta este prețul de achiziție, și noi, dragă Dora, ți-l vindem la același preț.
– Mulțumesc frumos – ar fi replica mea.
– Cu livrare la domiciliu, doar să știm adresa – completează vânzătorul.
– Păi următoarea întrebare ar fi fost dacă ați putea să livrați la profesorul Kotz la Viena?
– Nicio problemă, mama mea are afaceri în Viena, am să o întreb pe ea, cât ar costa livrarea din stocurile ei – livrarea i se va plăti, dar acele costuri le voi suporta eu. Dacă încheiem acum afacerea, cartofii vor fi mâine dimineață la profesorul Kotz.

Am bătut palma, a doua zi am transferat banii cu o ușoară neliniște, nu cumva să stric ceva – am beneficiat totuși de un cadou imens din partea comunității, sprijinit și de Raiffeisen Bank.

Este important să vă povestesc asta, am cerut acordul băncii să pot scrie despre ei. Nu am prea multă experiență cu instituțiile bancare, dar un astfel de sprijin – manifestat pe plan financiar, dar care are înțelesuri mult mai adânci – rar primește cineva de la o instituție.

Raiffeisen

Aug 12, 2018

A támogatásnak megannyi módja van. Épp, mint az imának: ahány ember, s az ahányfajta hangulatában van, úgy kér, vagy mond hálát.
Hétfőn délre összegyűlt a pénz, estére már a másfélszerese. Kedden, szerdán még folyamatosan tódult felém, csütörtökön és pénteken csillapodott le igazán. Hétfőtől már azon kellett törnünk a fejünket, hogy a pénzeket hogyan mozgassuk úgy, hogy minél kevesebb veszteségünk legyen az átváltáson és az utaláson. A bátyámat és a férjemet nem izgatta annyira ez a része a dolognak, én semmit nem értek a számokhoz és a pénzhez, nagyrészt csak félek tőle, így hozzá sem nyúlok. Így kértem egy pénzügyi ügyvéd barátom segítségét. Igazából csak annyit kértem, hogy számoljuk ki, hogy honnan hova váltsuk a pénzt, erre ő írt egy levelet a Raiffeisen bank igazgatójának. Hogy itt ez az eset, hogy akkora közösségi összefogás van itt mögöttem, hogy ennek apropóján kérhetünk-e bármiféle kedvezményt. Ez kedden délelőtt történt. Az ügyvezető rögtön válaszolt, küldjem neki el a kórházi számlát, meg az IBANjaimat, hogy lássa. Szerdán ismeretlen szám hív, mögötte kedves hang angolul (a levelezés az ügyvéd miatt angolul ment), kértem, hogy ha kényelmesebb váltsunk románra. Örült, majd elmondta, hogy miért hív: hogy a levélben feltüntetett lejről euróra való átváltási számhoz képest (ami már századosnyi méretben közelített a BNR napi árfolyamához) tud adni egy még jobb ajánlatot, illetve elnézésemet kéri, de le kell majd vonnia a klinikának való átutalás költségét, amit majd ugyan visszautalnak nekem, de a számlámon meg fog jelenni mint kiadás.

Az ügyvéd barátom foglalta össze azt, hogy mi is történt itt valójában, hogy én is értsem ezt a fránya pénzügyet.

Olyan, mint ha kimennél a váradi Rogi piacra 28 kiló krumpliért, de jó áron akarod ám beszerezni. Az árus felhívja a csíkszeredai beszállítóját, aki direktbe vásárolja a helyi mezőgazdászoktól, s megkérdi tőle: – Hogyért most a pityóka?
– 62 bani kilója. – majd hozzám fordul és azt mondja az árus: – 62 bani kilója. Ennyiért vesszük és neked, drága Dóra ugyanennyiért adjuk.
– Köszönöm szépen. – mondanám én.
– Házhoz szállítjuk, mondja, hogy hová. – mondaná kedvesen az árus.
– Hát, az lett volna a következő kérdésem, hogy a Kotz Professzornak tudná-e szállítani Bécsbe?
– Semmi gond, anyám Bécsben sefftel – megkérdezem őt, hogy mennyibe kerül neki a szállitás az ő készletéből – neki ki kell fizetni a szállítást, de azt a költséget is én állom. Ha most megegyeztünk, holnap reggel ott lesz a pityóka Kotz  Professzornál.

Megegyeztünk, másnap utaltam a pénzt, közben remegett egy kicsit a kezem, nehogy valamit elrontsak, mégis óriási ajándékot bízott rám a közösség, és támogatta a Raiffeisen Bank.

Fontos, hogy leírjam, megkértem a bankot, hogy írhassak róluk, mert ugyan nem sok tapasztalatom van pénzintézetekkel, de ekkora támogatást, ami már megint anyagiakban csapódik le, de messze túlmutat azon, intézménytől nehezen kap az ember lánya.

 

A Raiffeisen történetét vizslatva igencsak érdekes összefüggéseket találtam a közösségi felelősségvállalásról, a hitelről, az önsegélyezés, a saját életünk kézbevételéről és az azzal járó felellőségvállalásról: https://en.wikipedia.org/wiki/Friedrich_Wilhelm_Raiffeisen