Susținerea poate avea o mie de fețe. La fel ca și oamenii: fiecare cere sau aduce mulțumiri în funcție de starea sufletească de moment.
Luni spre amiază s-a adunat suma, iar spre seară deja de 1,5 ori mai mult. Marți, miercuri mai primeam în continuare, puhoiul s-a potolit doar joi, vineri. De luni am început să ne gândim, cum să gestionăm banii în așa fel, încât să pierdem mai puțin la schimbul valutar și la transferul banilor. Fratele meu și soțul nu erau prea interesați de acest aspect, eu nu mă prea pricep la bani și calcule, mai mult mă tem de ele, de aceea nici nu mă ocup cu așa ceva. Am apelat deci la ajutorul unui prieten avocat specializat pe probleme financiare. De fapt l-am rugat doar să facem un calcul, de la care bancă să schimbăm și unde să transferăm banii, dar el i-a scris o scrisoare unui director de la banca Raiffeisen. I-a expus situația, povestind de suportul primit de la o întreagă comunitate, întrebându-l dacă putem beneficia de un discount. Asta s-a întâmplat marți dimineața. Directorul ne-a răspuns prompt, și mi-a cerut să îi trimit factura de la spital, respectiv codurile IBAN ale conturilor mele. Miercuri sunt sunată de la un număr necunoscut, o voce caldă în limba engleză (corespondența s-a desfășurat în limba engleză din cauza avocatului). I-am propus să vorbim în română, dacă e mai ușor așa. S-a bucurat, apoi mi-a spus de ce mă caută: față de cursul valutar indicat în scrisoarea de răspuns (curs care se apropia la sutimi de cursul de referință al BNR), îmi poate oferi un curs mai bun, cerându-mi în același timp scuze pentru faptul că va trebui să debiteze contul cu comisioanele transferului în contul clinicii – sumă care îmi va fi ulterior returnată, dar va apărea pe cont ca și cheltuială.
Prietenul meu avocat mi-a explicat concis ce s-a întâmplat de fapt, ca să înțeleg și eu finanțele astea complicate.
E ca și cum ai ieși la piață pentru 28 de kg de cartofi, cu intenția de a obține un preț bun la cantitatea cumpărată. Vânzătorul își sună furnizorul din Miercurea Ciuc, care cumpără direct de la agricultorii locali, și îl întreabă: – Cum dați cartofii?
– 62 bani kilogramul – iar vânzătorul îmi spune: – 62 bani kilogramul. Acesta este prețul de achiziție, și noi, dragă Dora, ți-l vindem la același preț.
– Mulțumesc frumos – ar fi replica mea.
– Cu livrare la domiciliu, doar să știm adresa – completează vânzătorul.
– Păi următoarea întrebare ar fi fost dacă ați putea să livrați la profesorul Kotz la Viena?
– Nicio problemă, mama mea are afaceri în Viena, am să o întreb pe ea, cât ar costa livrarea din stocurile ei – livrarea i se va plăti, dar acele costuri le voi suporta eu. Dacă încheiem acum afacerea, cartofii vor fi mâine dimineață la profesorul Kotz.
Am bătut palma, a doua zi am transferat banii cu o ușoară neliniște, nu cumva să stric ceva – am beneficiat totuși de un cadou imens din partea comunității, sprijinit și de Raiffeisen Bank.
Este important să vă povestesc asta, am cerut acordul băncii să pot scrie despre ei. Nu am prea multă experiență cu instituțiile bancare, dar un astfel de sprijin – manifestat pe plan financiar, dar care are înțelesuri mult mai adânci – rar primește cineva de la o instituție.